marți, mai 29

Povesti de autocar (V) partea a IIa

  Rezumatul primei parti: Intr-o zi am pierdut autobuzul cu toate ca am ajuns mai devreme si am fost obligat (de circumstante) sa vin cu un microbuz fara licenta si cu sofer de ocazie, cu o gloata de oamenii nervosi, un copil care plingea si o mama isterica, linga care am fost obligat sa ma asez. Obligat de circumstante, evident.
 
Deci sa continuam povestea de unde am ramas.


...Pleaca omul nostru demarand in forta, in timp ce lumea inca se mai aseza pe unde putea, alți in picioare alții pe scaune...si eu deja încep sa mă gândesc dacă nu era mai bine sa astept microbuzul "cu licență". Nu de alta dar ala măcar dacă ar fi ceva ne-ar plăti spitalizarea. De ce spun asta? Pai șoferul asta, "picior greu", nu stia sa meargă decât in blana, sa se bage peste ceilalți "participanți la trafic", sa franeze in blana, sa accelereze in blana, chiar si sa injure in blana (acum înjura el pentru ca toată lumea era cu sufletul la gura deabia respirand, dar baremite sa se mai poata adauga cineva ceva vorbe de duh). In oraș, in afara, prin sate, pe linga si tot așa. 130km pentru ca nu mergea mai mult (cred).

  Linga mine, femeia cu copilul, care se asezase dumneaei pe amandoua scaunele cu bagaj cu tot astfel in cat, când m-am oprit in dreptul ei si am întrebat dacă este ocupat mi-a spus "dacă nu te deranjează asta micu si poti sa te asezi..." Adevarul este ca "el sarmanul, nu ma deranjeaja asa de mult dar cele doua genti de voiaj, un rucsac si gura ta mă enervează peste masura. ZAU!"....imi venea sa ii spun. Si totusi in ciuda tuturor inconvenientelor eu m-am asezat. "Na! ca nu ti-a mers, hoasca batrana ce esti" i-am fluierat pe o frecventa joasa de unde cerebrale.

  Mă așez si toooot drumul se apuca sa imi povestesca problemele ei in timp ce răspundea la telefoane la fiecare 10 minute cu deja tipica ei fraza "da fă, ce vrei?"
  La un momentdat, începe sa devină preocupata de cit mai facem pina acasa
"- Domnu' (adică eu) stiti cit mai facem pin' casa? Unde suntem?"
  Ii răspund unde suntem. Mă contrazice, ii aduc argumente. Tot mă contrazice. Își da seama ca am dreptate si schimba subiectul:
"-Da ajungem pân' la far' un sfert?"
  Io, răspund cu un gest din moaca "poate"
  Ea, tace un pic si o mai încerca o data:
"-Da' acuam unde suntem?"
  Ii raspund.Ea continua:
"-Si ajungem pina la far' un sfert?"

  Incepuse sa mă enervează deja prea mult, dupa cum prea bine v-ati dat seama. Idiotul ala de șofer bruscheaza mașina incat nu pot nici sa gandesc, frânăeaza, trage de volan in toate partile, începe sa injure, copilul începe sa plânga si cu toate astea mama copilului intervine exasperant la fiecare 5 minute:
 "-Domnu' da' ce credeți ajungem?"
  Fara sa mă gândesc prea mult, ma intorc spre dansa si ii zic sa ii dau un răspuns "evident":
"- Doamna....la cum merge asta, avem doua variante foarte simple: varianta A - ori nu ajungem deloc si varianta B - ori trecem. Sincer va spun!"

  Nu stiu ce a avut răspunsul meu, da a ras brusc de doua ori, a belit niste ochii inainte de "sincer" si pana acasa nu a mai zis nimic.
  Cred ca nu prea a fost multumita de răspuns. In cele din urma am ajuns si cind s-a vazut in oras la ea, automat parca a prins din nou viata:
"-Domnu pot sa va mai rog ceva?"
  "Pai nu prea  poti" ii zic in gandul meu, dar pentru ca sunt un om bun, dau din cap ca da. "Pentru copil" imi zic.
 "-Puteți să mi-l țineti pe asta micu un pic?"

  Gresita intrebareeee!!!Pai dacă vreau sa pun mâna pe maimuțica mă duc la zoo. Ii zic:
  "-Dar de ce?" crezand ca exista vr-un smen la mijloc. Da! nu radeti, am crezut ca este ca atunci cind tiganii in perioada pastelui,vin cu mielul la tine sa pui mana pe el iar pe urma iti cer bani ca ai pus mana pe miel. Am crezut ca merge pe acelasi sistem. Sau mai rau, "astea o nvrea sa mi-l lase mie" zic. Totusi femeia avea o explicatie:
 "-Pai sa imi iau si eu bagajele"
  Era clar, vroia sa mi-l lase pe cap. Respir, mă uit la ea,si ii zic:
"- Hai coborâti ca vi-l aduc eu." Bagajul, evident. Decit sa raman cu maimutica.....

  Asa ca, a doua oara cand am pierdut autobuzul (adica astazi de exemplu) nu am stat prea mult pe ganduri si am ramas la cineva in gazda, nu de alta dar, nu vroiam sa am parte cumva de vr-un deja vu.

duminică, mai 27

Povesti de autocar (V) prima parte

Martes 8 de Mayo de 2012 22:26


   Acum o luna, trebuia sa prind un autobuz, pe care pina la urma nu l-am mai prins. E si normal, odată s'odata trebuia sa se întâmple si asta. De data asta chiar am venit vreo 10-15 minute mai devreme dar fiind sărbătoare weekendul ala, s-a umplut si a plecat mai devreme. Asa'i la Romania.

  Așa ca uite chiar am pierdut autobuzul ajungand mult mai devreme decit de obicei. Am pierdut autobuzul, eu si inca vreo 20 de persoane. Aveam unde sa merg, dar vroiam sa ajung acasa, așa ca am pus curu'n bordură si am așteptat, poate, poate o da Domnu' sa mă cunoască si pe mine careva si sa mă ia la ocazie.

   In jur, lume, agitatie, injuraturi, iar injuraturi, si mai multe injuraturi, telefoane iar injuraturi, un copil mic care plângea, dublu de injuraturi pina cind apare unu' care anunță: "In 30 de minute vine mașina!". "Bunnn!" zic eu, in timp ce lumea continua sa injure "Treaba românească dom'ne, ultimul autobuz trebuia sa plece la 8.30 si este 9 fara un sfert si zice ca mai face 30 de min, treaba românească, numai la noi se poate așa ceva...etc, etc, etc,".Cred ca știți si voi cum este, sigur ca toți am fost (macar) o data in situația asta.


  Intre timp cit așteptăm mașina aia care trebuia sa vina in 30-40 de min, 45 maxim, opreste o mașina in fata noastra (a mulțimii) si întreabă:
"- Toți mergeți laaaa Giurgiu?
"- Daaaa!"
"- Stați ca mă duc eu si iau microbuzul de acasa si vin imediat" zice.

  "Buuunn! Si mai bun" zic eu pentru mine. Între timp, tipul care era pe felie cu microbuzul care trebuia sa vina in 30-40 maxim 45 de minute anunța:
"- 20 de minute si ajunge, gata. Stați aici linistiti ca vine"

  Alta serie de injuraturi după ce lumea se calmase un pic, ala mic iar începe sa plângea si el, masa sa injure spitalul care l-a "eliberat" si șoferul cu firma cu tot ca a plecat mai devreme si tot așa.
"-15 minute" anunța tipul cu microbuzul care plecase acum 30 de minute din orașul de destinație.

  Eu aveam decizia luată, adică mai pe româneste care vine primul cu ala plec, mă doare-n cot de licența lor. In 7-8 minute apare tipul din mașina mică, cu un Sprinter, si evident la fel ca si mine toți ceilalți 20 de oamenii deja luasera o hotărâre:
"-Mă piș pe licența lor, ca așa le trebuie" se aude in timp ce toți ne înghesuim in microbuz.

  Adevarul e ca masina era cam ruginita un pic pe la caroserie si nu prezenta prea mare incredere, soferul cred ca jucase de curand Need For Speed sau poate a fost arestat pentru conducere temerara, dar, zic eu, "60 de km nu o sa mor..."

                                                                                                             va continua...

miercuri, mai 2

"Revin in 15 minute!"

   Stau in fața unui magazin cu un afiș "Revin in 15 minute". Si stau....5, 10,15 minute, 20 minute....nimic. Zic "Hai ca mai stau puțin!"...30 de minute. Deja încep sa mă enervez "5 minute mai stau si gata"...35 de minute. "5 ale mele si 5 ale lui"...40 de minute. "Pâna la fara un sfert"...45 de minute. "Mă p*ș pe el, plec"...50 de minute. "Sa mă p*ș pe el si pe toată familia lui"...55 de minute. "Hai ca dacă tot am stat o ora, stau pina la fix"...60 de minute "Mă p*ș pe el, pe toată familia lui, pe marfa din magazin si mă p*ș si pe foaia asta din geam"...1 ora si 5 minute. "Gata, mai stau 5 minute si plec"...1 ora si 10. "Mă p*ș pe toate alea, pe Burebista mă p*ș, pe cine a facut ceasu, pe ala de a pus magazinul aici"...1 ora si 15 minut. "Mă p*ș......pe mine"...apare omuuuu'.

   Ei vezi tu, aici ai doua variante, ori sa te p*și direct pe el de cum il vezi cu cheia in broasca, dar risti sa nu iti mai vândă ce vroiai....si nu doresti asta, la magazinul de vizavi este o hârtie cu "Revin in 20 de minute" ori sa fii tacticos si sa te p*și pe el da elegant... Așa ca mă gândesc si ii spun:
  "-Buna dimineața/ziua/seara! Ce ora aveți?"
  "-... x ora?"
  "-Sigur?"
  "-Sigur!"
  "-Si atunci.....cum mama dracu întârzii bă idiotule, boule....cum intarzii domnule doua (de obicei se exagereaza ca sa se vada gravitatea faptei) doua ore, esti tâmpit la cap? Pai omul mai are si alta treaba, iti bati joc de noi (eram doar eu singur dar vroiam sa para ca ceilalti posibili cumparatori au plecat din lipsa seriozitati)? Pai daia nu merge tara asta"....si așa mai departe pâna faci rosu'n gât. Pai ce atata eleganță.
  
  Stai asa ca am uitat sa ii mai zic ceva:
   "-Mă p*ș pe tine si pe magazinul tau de rahat!"


Evident omul a intrat in magazin, eu după el bombanind de mama focului, la care el zice:
 "-Ce doriti?"
  "-Pai..."
Nu apuc bine sa zic mare lucru ca el spune:
  "-Vai, dar uite ce tarziu este, nici nu mi-am dat seama. Imi pare rau, reveniti va rog miine, trebuie sa inchid. Este ora 18."
   Nu zau? Munciși mult?Transpirași?   

   Enervat, mă întorc bolborosind pe limba mea si plec. Plec, nu inainte de a mă mai p*șa de câteva ori de la clanta pina la casa de marcat, si de la ultima gresie de pe jos, pina la trotuar si bordura din fata magazinului. Teoretic vorbind.
   Revin a doua zi. In geam este o hârtie...."Revin in 15 minute!" iar mai jos scria de mână "si pentru idiotule ala de ieri, dacă nu revin in 15 minute, mai citeste o data"

   Intrebarea mea este...revine cineva vreodata in alea 15 minute? De ce este 15 si nu 13 sau 14 minute, sau 18? Acuma sfertul academic se aplica la orice magazin de la coltu'  blocului? Nu exista oare foi cu "Revin intr-o ora si 15 minute"? Sunt cam nelamurit in privinta asta.
    Pentru persoane care nu au notiunea timpului, recomand foi cu "Revin rar" sau ceva de genul.