joi, martie 14

Mos Ion Roata Bike Center

   Care este diferenta dintre proverb si citat? 


  Cultura as zice. Da! cred ca este vorba de cultura. Nu a celui care a scris ci a celui care citează.


Proverbele zilelor noastre.

  De ce am ajuns la concuzia asta? Citeam ceva pe un blog zilele trecute si ce-i drept era foarte tare, provocator de tare, m-a făcut sa mă întreb "de ce mereu vorbele astea mari, frumoase, drepte, le-au spus întotdeauna mari personalităţi?" Adică chiar asa Moş Ion Roată să nu mai aibă nimic de zis? Cum se face ca atâtea citate si atâtea texte nu a trecut prin capul unui om de rând? Sa nu fie oare orisicine orisicat capabil de o asemenea gandire dreapta?
   Spuneţi-mi drept, câți dintre noi nu avem sau nu am cunoscut macar un bătrîn din acela care mereu avea câte o zicală pregatita specia parcă pentru fiecare boroboata pe care o făceam cînd eram copii? Iar dacă încă este în viaţa, cu siguranţa ca ar mai avea si acum multe de zis dacă ai mai avea timp să mergi sa îl asculţi, dar nu, acum eşti cult, eşti studiat, acum faci o facultate, acum postezi citate din Cioran. Si sincer, cine mai vrea astăzi sa audă ce a mai zi bunicul tău? Si chiar dacă a zis ceva ce suna bine, suna mult mai bine cînd o sa scrii jos Hemingway sau Einstein. Sunt expirate povestile lui din al doilea război mondial pe care le-ai tot ascultat cu drag în anii copilăriei.   

  Revenind la textul pe care v-am spus ca îl citeam, era un citat din Octavian Paler. Era chiar un text bun. Mi-a si plăcut. Mult. Am zis "Bai ce frumos gândește omul asta, mi-ar place sa gândesc si eu măcar pe sfert ca el." Apoi mai jos, cineva lăsase un comentariu cum ca de fapt textul aparţine altcuiva. Un oarecare, nustiuce Doctor. American normal. 
 
  Asa ca trag concluzia si zic, "vai de noi cărturarii si fariseii" ce repede ne desmoștenim strămoşii, ce repede o dăm pe texte în engleză si uităm de mulţi oameni importanţi din viaţa noastră, îi dăm la troc pentru alti care de buna seama importanţi fiind, nu te-au crescut, nu te-au educat, nu te-au păzit de băieţi mai mari din spatele blocului, nu te-au invatat sa-ti legi sireturile măcar. Este de admirat filme americane în care orice întîmplare este cel putin adevărată pe jumatate (Ex. "This is the true story my great-grandfather told my grandfather, who then told my father, who then told me about" - caută în google) aparţine vreunui părinte, bunic, stra-stra-bunic sau orice persoana apropiată al cărui descendent direct este cel care povesteste si pe care îl citează cu mîndrie. Cineva care a avut ceva de spus la cea ceea ce este el astăzi, la cultura lui, la el ca persoana, ca om.
  La fel si tu, ai fost asamblat de cineva chiar dacă acum el/ea nu mai este. Te-a făcut ce eşti chiar dacă nu ti-a spus asta. El te-a împodobit, ti-a pus fudita si te-a împachetat frumos. 

  Vorbeam cu cineva zilele trecute despre o lucrare de licenţă si îmi spunea ca se documenteaza din doua cărţi scris de autori diferite, "și" zice "am găsit de cîteva ori acelaşi paragraf în amîndouă cărţile dar nu diferite sau cu ghilimele macar, total identice. Acum eu ce fac, pe cine citez?" 
  Asta mă întreb si eu "Eu pe cine citez?" "Tu pe cine citezi?" Cum pot oare fi asa de sigur ca după atîta timp de cînd au murit persoanele respective textul s-a transmis corect? Ca este al cui trebuie sa fie si nu al altei persoane? 
  De ce sa nu ne cinstim părinţii, fraţii, bunicii, rudele.....de ce nu chiar si duşmanii, citând din viaţa lor, care inevitabil este si viaţa noastră? Sigur au avut ceva de spus, sa nu zic în fiecare zi, dar măcar o data în viaţa lor. Haideţi să ne facem strămoşii mari. Haideţi să revenim la proverbe, la zicale si zicatori, la vorbe de duh, ce mai la vorba românească. 

  Fii promotor a ceea ce a însemnat cu adevărat ceva pentru tine. Spune texte garantat 100%

miercuri, martie 13

Bunul, răul si aproape urâtul. Adaptare după The Good, the Bad and the (almost) Ugly

   Mai ştiţi în copilărie cînd ne jucam si ziceai:"Eu sunt Corrado Cattani si tu eşti ăla rău." Sau poate tu vroiai sa fii Spiderman, ce stiu eu. Important este ca Tu trebuia mereu sa fii ala bunu' iar restul, resutl erau toti rai.
Tu ce zici: "Mi se vede rautatea?"
  Ei bine, mulţi dintre noi încă au rămas la etapa aceea. Adică se uita la ce fac eu si zic "Ba tu eşti rău mă!" Si tu eşti Spiderman, nu? Hai ma sa film serioşi...

  Nu zic ca sunt un om bun dar cred ca exista persoane pe aici prin universul asta al meu paralel si echidistant, care ma apreciaza, acolo, putin, cat pot ei, dar o fac. Imi pace sa cred asta, ce vrei, sunt naiv, asa's eu. Chiar nu vreau sa dovedesc cum ca vezi doamne am ajutat eu o bătrînică sa treacă strada zilele trecute iar acum susţin sus si tare ca ce băiat bun sunt eu, nu. Cel putin batranica nici macar nu vroia sa traverseze...
 
  Eu chiar ştiu bine cine sunt dar mă întreb, pe tine cine te-a pus drept contor la faptelor mele? Eşti cumva trimis lui Dumnezeu pe pământ, eşti vr-un papa, eşti Sfantu' Petru de îmi tii tu mie socoteala?
  Da , exista momente în viată cînd am fost rău, cînd am fost prost, tâmpit, rasist, xenofob, misogin, ipocondriac sau mai stiu eu ce, am fost de toate, pentru ca viaţa asta pare asa de lunga cînd te uiti în urma. Si eu zic ca depinde de moment, de situaţie de împrejurări....toate astea schimbă reacţia omului, il face sa fiu altfel. Nu-i o scuza, este o realitate.

  Astăzi vorbeam despre tema asta cu o cineva si îmi spune "-Pai tu cum eşti? Cum ai fost cu mine ca eu nu ştiu ce să zic..." I-am raspuns aceleaşi lucru pe care îl tot repet: "-DEPINDE, tu cum ai fost cu mine?"

  Am citit intr-o carte nu mai ştiu cum îi zice o chestie de genul:
"Priveşte-i pe cei rai nu ca pe nişte eşecuri ale lui Dumnezeu, ci ca pe proiecte ale Lui."

  Meditand la cele de mai sus, eu te întreb: tu ce ai făcut, ce ai făcut pentru mine, nebunul sau răul? Duşmanul.... Ai făcut ceva? Nu! Tu m-ai catalogat imediat, mi-ai pus o eticheta in frunte apoi ai zis:"Bun, deci, nebunul la nebunii si bunul la buni." si asta a fost tot. 


  Ce-i drept asa te-a educat pe tine societatea asta comunista. Stiu si eu cum era atunci in prima zi de scoală cand învăţătoarea ta zicea: "Ce este tatăl tău? Muncitor? Deci din prostime.....mulţime. Ultima banca. Ba nu, penultima, ca în ultima se duce asta, uite-te la el ce urat este. Cum! Tatăl tău este primarul....Vai draguțule, atunci treci tu aici în prima banca ca eşti asa de dulce încât vreau sa te vad în fiecare dimineață."
 
  Asa ca scuteşte-mă dar nu mă pui tu în banca cu cine vrei, o sa stau unde si cu cine îmi place mie, pentru ca vreau eu, pentru ca pot. Iar ţie dacă nu îţi convine, atunci ai doua variante, ori sa îţi îndrepta atențiea în cealalta parte si sa iti cauti alt Joker pentru filmul tau, ori începi tu sa fii mai bun si apoi vii sa îmi predici mie, ce zici?  

P.S. "Almost Ugly"....da, pai am pus "almost" deoarece fiind vorba de mine nu am vrut sa am probleme de autoestima sau vr-un mare scandal cu egoul meu si asa mereu irascibil, rau, enervant sau nebun. Asta ca o clarificare, dacă cineva se întreabă de ce am modificat titlul s.a.m.d.p. Da eu zic ca este mai bine daca nu te intrebi... 

marți, martie 12

Lumea asta se duce dracu'

"Give a little love"


  Te uiti în jur si vezi cum totul se părăseşte, societatea noastră modernă a luat-o la vale rău de tot si tu la fel ca toţi ceilalţi susţii ca ca tu ai fost aa care a tras primul semnalul de alarmă. I-ai avertizat pe toţi, le-ai spus-o mai de mult si nu te-au crezut, acum te uiti în ochii lor si le reamintești, ţie si lor "Frate lumea asta se duce dracu..." și gata! Atîta! Asta este tot ce ai făcut tu ca sa salvezi lumea asta. Tu ti-ai făcut datoria. Adică, ce altceva ai putea face? Ce altceva aș putea face? Nu pot eu sa opresc foametea din lume pentru ca nu pot sa îi hrănesc pe toţi flămînzi, nu pot nici sa fac locuri de munca pentru cei care nu au, nu pot sa vindec pe cei bolnavi, adică ce pot să fac?
  Toţi spunem acelaşi lucru si in timpul asta lumea încă nu s-a dus dracu pentru ca sunt acolo mulţi alti care fac mici lucruri nu pentru lumea asta ci pentru ei. Pentru ca ei au realizat ca pot face ceva. Puţin da, dar acest puţin astăzi poate însemna puţin mai mult mîine.
  Si eu ce fac? Eu! Pai eu astăzi am dat share la pozele alea cu copilul acela bolnav de pe Facebook. Adică am făcut si eu ceva nu? Nu am dat bani ca nu am asa mulţi (de parcă cineva îţi cere mulţi) dar poate o sa dea alti care or sa ada share-ul meu
  Pe bune, suntem o generație de oameni laşi. Poza (pozele) cu acel copil, sunt pe Facebook de la fel de mult timp ca si însuşi reţeaua de socializare in sine, asa ca la ora actuală copilul ala ori este mort (regret sa va anunţ asta) ori este cel puţin cu 2-3 ani mai mare, operaţia a reuşit si acum trăieşte eu ştiu pe unde si zic eu, ca ar fi cazul sa nu mai shareuim toate prostiile si sa facem câte ceva pentru ceilalti care ne sunt mult mai aproape. D'adevăratele fara share fara prostii. Un gest, oricît de mic, o vorba, oricît de obişnuită, un zâmbet, oricât de banal pentru tine, pentru celălalt poate însemna ca "Lumea lui nu s-a dus dracu" ca mai exista persoane aici afara, persoane care il apreciază, persoane care iti dau o speranta, tie, mie, lor si tuturor. Deci, urmăriți video acesta si te rog nu îi da share dacă nu ai de gând sa faci nimic. Aduți aminte azi in drum tau sper casa, mîine in drum spre facultate, sau spre serviciu. Nu tr pentru noi....pentru cei care vin dupa noi....lumea asta nu se duce dracu', nu astazi, nu pe tura noastra.
 
   Maine daruieşte si tu un pic de dragoste.....



                            ...si intr-o zi s-ar putea sa o primesti inapoi!









vineri, martie 8

Din categoria "Stai să vă explic eu"

  Sunt mulți cei care vor să spună ceva, puțini sunt cei ce vor să asculte. Trăim în epoca în care toți vorbim, toți avem ceva de spus, toți știm să dăm sfaturi, toți știm despre ce este vorba deși uneori n'avem idee cu se mănâncă, suntem total pe lângă, în loc sa ne oprim, continuam sa ne prefacem ca nu am observat si dezvoltam o discuție cultă, pentru ca noi, (Nu!), suntem oameni învățați; doar nu degeaba sunt anul I la facultatea "cutare Boio".
  Am băgat de seamă că cei bolnavi de logoree se împart în 3 categorii de oamenii:
1. Prima categorie sunt cei care știu despre ce vorbesc, si vorbesc pentru ca sunt stăpîn pe cea ce spun. - Le are omu' .
2. Apoi în a doua categorie intra cei cărora le place să vorbească pentru ca le place sa se asculte pe ei însiși. - Si celorlalți le place să îi asculte.
3. Pedanți! Vor să dea impresia ca se pricep, că sunt stăpâni pe situație, ca sunt buni locutori, când de fapt nu știu nici ce, nici despre ce este vorba. - Nu îi poţi face să tacă decât dacă eşti de acord cu ei.

  Toți cunoaștem persoanele astea. Și tot toți, avem prietenii care au prietenii, prietenii cu niste prietenii de genul prietenilor de genul. Ințelegi!? partea rea apar insa tocmai cand, câteodata suntem chiar noi în situație, dar niciodată, repet, NICIODATA nu poti sa îți dai seama cînd eşti tu în rolul prietenului de genul. Pedant si logoreic. Doar cînd deja este prea, prea târziu sau si mai rău, niciodata (s-au mai întîlnit cazuri). Asa ca aici urmează un mic ghid, pentru a te preveni sa nu devii un pedant oarecare.


Mic ghid ca sa nu devii un pedant oarecare

Atunci cînd un prieten iti spune:
- "Băi frate despre ce vorbești tu ca să ştiu dacă mai are rost să mă apuc la vorbă cu tine sau nu." Înseamnă ca eşti pe lângă.
- Toţi prietenii tai încearcă la unison să îţi explice ceva. Nu sunt împotriva ta, trebuie sa înțelegi asta, dar eşti pe lângă.
- Toţi se opresc si se uită la tine cînd vorbești. Cei care nu te cunosc întreabă cine eşti. Nu! nu vor să te cunoască, doar ca iar este pe dinafară.
- Atunci când tu vorbești si ceilalți vorbesc odată cu tine, dar între ei. Nu discuta despre tema ta, doar ca ai deviat mult pe lângă. Acum eşti pedant, plictisitor, enervant si încă vre-o doua de care nu îmi aduc aminte acum. Asa ca mai bine pleacă. Sau taci.
- Atunci când toata lumea pleacă. Nu, nu i-ai lăsat fără argumente, i-ai lăsat fără răbdare. Rămâi tu si argumentele tale mai departe.
- Atunci când tipul mult mai în vârstă decît tine îți spune ca ori taci ori îți trage o pereche de palme. Credemă, esti mult de tot pe lângă. Dar mult. Palmele nu sunt de apreciere, știi asta nu?
- Arunci cînd ai impresia ca nu știi despre ce este vorba dar crezi ca ai un răspuns bun valabil în orice situație. Nu doar ai impresia, chiar eşti pe lângă.
- Atunci cînd cel/cea de lângă tine incepe să sforăie. Nu eşti doar pe lângă, eşti si dureros de insistent.

  Îmi aduc aminte cu câțiva ani in urma eram la o masa întinsă printre discuții si povești, în fața mea o sticlă de 7up si ca o paranteză eu zic:
- Tata îi zice la sucul asta Tup. "Dute de ia si tu o sticlă de Tup" mi-a zis o data.
Toate lumea râde, comentarii pe lângă, revenim la ale noastre la care prietenul nostru, pedantul de serviciu se trezește brusc:
- Hahaha, și nu e Tup, e Zup!

  Stiu ca exemplul acesta este light ce-i drept, cunosc exemple de persoane - pedanti gigantici, dar nu am timp si loc să le scriu toate prostii, atâta doar zic, daca vorbim despre X, hai sa rămânem la subiect si nu folosi cuvinte pe care ți le imaginezi tu ca exista. Dacă vorbim, vorbim din aceeasi carte, nu-mi spune ce ai visat tu ca ai citit in stele. Valabil si pentru argumentele. So' stick to the plan, ok?


P.S. Mai esti pe dinafara si atunci când te bagi intr-o discurtie intr-un grup cu/despre bărbați si tu eşti singura femeie. Da esti! Esti foarte destul de pe lângă sister. So' don't stay to stick on the plan, pls. (S-au raportat cazuri)

luni, martie 4

Cadou de 1 Martie

"Politisti au impartit flori de 1 Martie"
Asa de frumos apar ei la tv

Bine si ce? Au impartit - au impartit, mie era cât pe ce sa imi imparta o mama de bătaie. In loc de flori desigur.   De ce? Pai in primul rând pentru ca păream suspect....cica am stat prea mult in statia de autobuz. Apoi zice ca nu am vrut sa ma legitimez. Pai cui? Daca a început sa imi dea cu ziua buna de la vreo 20 de metri de cum s-a dat jos din mașina "Ba ia vino ba încoace". "De ce?" i-am raspuns eu, neinspirat se pare. "Vino bă încoace n'auzi" m-a mangaiat el. "Nu vin domne' daca ai treaba cu mine vin-o dumneata" 
   Ei bine 2 milioane m-a costat toata șmechera. Si am pierdut si autobuzul. Dar nu asta ma doare, ma doare ca, căcatul domnul la care au venit ei, un vecin, cand l-am întrebat cu ce le-am gresit a început sa imi spuna o poveste de imi venea sa ma pun jos sa il ascult. "Pe bune mă?" Adică tu imi spui mie ce am zis? Domnule, in tara asta stiu ceilalți ce-ai zis mai bie ca tine. Pai imi spune imbecilul "Ce dracu, eram aici la 20 de metri, adica vrei sa spui ca nu te-am auzit? Mă faci surd!" 
  Pai după câte pare, eu eram la nici un metru de mine si tu tocmai ce ma faci idiot si prost in acelasi timp. Pai adica  eu nu stiu ce am spus, dar tu da, stii? Asa ca da, te fac surd. Si prost. Surd si prost. Prostu' dracu! chiar.
   In tara asta te ia poliția, te bate după care te amendeaza si vecinii spun ca "El a dat domne' , el a dat. Si ia mai și înjurat."  Pai normal, cum sa nu înjur cand la ala care ar trebui sa ma protejeze ii cășună pe mine așa din senin! Miine imi da amenda ca n-am gluga sau manusi in maini te pomenesti. Sau ca respir prea des, cine stie.

  Abia astept ziua cand o să le vină rândul la toți astia, pentru ca, frate, o sa vă vina, O da! O viața de om durează 70-80 de ani, nu doar cât iti merge tie bine, iar in clipa cand o sa cazi eu sa fiu acolo sa-ti bat tarbacaua, cretinul pământului ce esti. 
  Uffff! Gata, m-am liniștit. O primavara plăcut si vouă.
                                                                      _
                                                                _(._.)._.
                                                            (._.)@(._.)
                                                                (._.)\
                                                                       |
                                                                     \ | /
                                                                 \ \ \ | / / /
            ^^^^^^^^^^^^^^^^^^
Si asa de reali si prosti sunt multi dintre ei 
                                                             


 tărbácă și tî- f., pl. e și ăcĭ (d. tărbăcesc). Acțiunea de a tărbăci, tărbăceală. Masa pe care tăbăcaru răzuĭe peile [!]. Tărbaca cînilor [!], tivic, un barbar obiceĭ țărănesc de a chinui cîniĭ a doŭa zi după lăsatu seculuĭ postuluĭ mare spînzurîndu-ĭ pînă ce amețesc (V. jujăŭ). A da în tărbacă, 1. a da ca să fie tărbăcit, 2. a tărbăci. A lua la tărbacă, a tărbăci (cu bătaĭa saŭ cu ocara).



vineri, martie 1

Mic tratat de șters la cur: Sinceritatea partea a III-a

  Cînd eram copil, mama bătea la cap cu o poezie despre un copil, care a spart o cană, dar...pentru ca fost sincer si a recunoscut, nu și-a luat omorul pe care mi-l luam eu de obicei cînd făceam câte o nefăcută si minţeam ca nu stiu cine a fost. (Doah! Adică noi eram trei, avea de unde alege) Așa ca mama mi-a spus într-o zi ca dacă o sa fiu sincer si o sa spun mereu drept nu o să mă mai bată. Sau o să mă bată dar mai puțin, nu mai știu.
  Acum de cînd sunt om mare încerc sa evit pe cât pot sa mint si sa fiu cat pot de sincer, câteodata pana la idioțenie chiar. Ce am învățat? Poezia cu Nelu nu prea mai este valabilă astăzi mai ales cînd vine vorba de a fi sincer...cu o femeie. Nelu = Big trouble, așa se traduce. Probabil mama a fost singura femeie care stia poezia asta.


 "Nelu a spart o cană: plici! 
Neatent, ce poţi sa zici?
Se gandeste, se gandeste...
Cana, nu se mai lipeste...
Vine mama:
- Ce-i cu tine?
- Ce s-a întîmplat copile?
Lacrimi mici apar sub geană,
-  Nu-i nimic, am spart o cană!
- Rau, dar nu pot sa te cert,
- Ai spus drept si-acum te iert!" 


  Revin, problema mea acută este sincer, sinceritatea. Asta spun eu, fetele spun altfel la simptoma asta, de exemplu spun ca trebuie sa fiu sincer dar mai delicat, ca, câteodata sunt prea direct, ca nu prea mă pricep la făcut complimente, ca iau totul prea în serios sau ca sunt prea serios uneori, în funcţie se situaţie. Apai acuma decideți-va si spuneți drept, vouă v-ă place sa va minţim, așa-i fetelor?
  Pai hai sa va dau un exemplu. Mergi cu ea la cumpărături, si si-a luat o haina așa la întâmplare....eu știu, sa zicem ca a ales o bluză cu volănașe si chestii. Tu te tot uiți cu coada ochiului după rochița scurte si subțiri pe sub care sa sufle vântul, tricouri cu decolteu si pantaloni stramți iar ea, ce alege...bluză cu volănașe? Poah! Leșin. Se invârte pe lângă, o pune pe ea, te întreabă, tu stranbi din nas, ea tot nu e convinsa, merge la cabina de proba, o mai pune iarași pe lănga ea, se uita în oglinda, se uita la tine, tu te faci ca ploua, totuși ea se schimba, se uita în oglindă se invârte, se uita la tine, tu te faci ca nu întelegi, îți zambește si te întreabă ridicînd din mînii "Eeeee?", tu ridici la rândul tău din sprâncene "Hmmm!" - nimic, tot nu e convinsa. Opreşte vînătoarea, vreo doua, mai întreabă si încă vre-o 3 puștoaice si o mămică....tu eşti negru, te uiți la toate manechinele din vitrina, fluieri, poate se prinde ca nu îți "prea" place, pana la urma se decide...o cumpara.
  Ajungeți la casă, sugi o coada de vre-o 20 si ceva de persoane, vorbiti de orice mai puțin de ce își cumpăra ea, ajungeti intr-un final la casa, te întreabă "Zi o iau?" tu evident indiferent raspunzi evaziv "Dacă ție îți place.." ea evident o cumpăra. Mergeți acasă, o îmbracă, se invârte, se uita în oglinda, si inca in una, merge prin casa imbracata cu ea si intr-un final, entuziasmata pana peste cap de noua ei achiziție, te întreabă si pe tine "Cum îmi staaaaa?". Aproape ca rămâi prost si gândești pentru tine (-Ita mă, muta vorbește!) apoi, îi raspunzi sec "Tu nu vezi ce culoare are, cu ce o sa o asortezi? Te arata așa fără forme, si cu volanele alea ce's cu ele ca eu nu le vad farmecul. Cine te crezi, Fantoma de la Operă? Pai d'asta purta mamaia cand era fata mare...(sa mai zic sau sa mă opresc aici?)" 
Si daca arat ca imi pasa primesc un bonus?
   Neagra, așa se face. Suparata foc, se dezbraca de bluză ca un uragan de gradul patru...se aude cum se rupe materialul în mâna dracilor care au apucat-o, apoi o zvârle hăt colo "Esti mulțumit?!" te întreabă ea răsarit "Uite ce ai facut!" (uuuy!) "...puteai sa spui si tu de la început înainte sa o cumpăr"...discuția poate continua, argumente sunt căcălău....sinceritatea valorează un rahat, ori o perii, ori o minți (nitel), ori zici cum vrea ea (sa audă) dacă vrei sa fie multumita, nu ai alta soluție.
   
  Sinceritatea nu se măsoară în nivele de sinceritate. Sinceritate standard....apoi sinceritate de nive 1, nivel 2, sau in funcție de persoana/cerințe. Dacă-i femeie, poți sa adopți o sinceritatea mai "maleabila", deci poți sa denaturezi un pic contextul "Draga, dar tu nu esti grasă! Grasă-i aia de colo..." Dacă vorbești cu un bărbat (sau cu mama, ca ea știe poezia cu Nicu încă) atunci treci pe sinceritate standard. Trebuie sa le ai setate pe automat, să fii rapid. Ei, dar vezi tu, noi băieți trecem cam greu dintr-o "viteză în alta" pentru ca suntem setati manualul. Sau pur și simplu, nu știu eu să mint. Ca doar minciuna este opusul sincerități, nu?