vineri, mai 31

Arta limbii...

Cat de important este sa te faci auzit. De mii de ani, noi ca popor am incercat sa spunem ce avem pe inima in fata conducatorilor. Acum că se pare că am intrat intro asa numita "Democratie", si tot omu' are voie la exprimare libera. Noi ce facem, mai incercam sa ne facem auziti ca odinioara?. Totusi azi vreau sa bat apropo la ce facem cu acest drept.. Cum il punem in practica...

Eram in drum spre ale mele treburi si ma indreptam spre lift. În momentul ce se inchideau usile, vad un nene la vreo 50 de ani mai plinut el, facandu-mi cu mana.. Eu zic .. Ma dar care-i treaba cu "mana"?? Mi-am dat seama ca vroia sa astept cu liftul.. Dupa ce sau inchis usile liftului, am realizat faptul ca acest nene nu putea sa vorbeasca.. Îmi tot facea semne cu maninile ca si cum vroind sa-mi spuna ce vrea. Eu nu intelegeam o boaba... Ma uitam ca vițelu' la poarta nouă. In frustrarea lui, scoate o foaie plastifiata, cu un alfabet si formele mainilor la fiecare litera. Imi arata.. B-I-R-O-U-L ?? Am rămas prost... Desigur m-am recules, si de îndata i-am aratat calea catre birou.. La plecare îsi duce pumnul la piept si mi-l inclina in față drept semn respectuos de mulțumire... Am putut citi pe buzele lui cuvatul MULTUMESC!!! 

Cate lucruri fara sens scoatem prin gura noastra? Cate cuvinte dau buzna prin buzele noastre, fără a mai trece prin vama cugetului și-a constiinței noastre?

Limba acestui om era o foaie. O foaie plastifiata in caz să nu se rupa sau să nu se ude si in final sa nui mai fie buna. 
Haideți sa ne plastifiem si noi limba in așa fel sa nu se rupă vorbind lucruri fără sens sau sa nu se "ude" cu bârfe de tot felul. Gândestete bine prietene, caci ce zici azi, mâine te va duce la robie ... De-acolo vine vorba aia... "Suntem robi al vorbelor noastre"

O zi buna!!



///made///
of///steel///

Cele doua cuvinte

  Cîte gesturi, cîte tandrețuri, mângaieli, cîte dulcegarii, cat efort exista înainte de a sigila o relație. Faci orice pentru ea, încerci sa fii atent la gesturile alea mici ale ei, la ori vorba, sa fii prezent la orice fapt important pentru ea. Pregătești totul in amănunt si vrei sa iasă perfect; fiecare ieșire, fie ia si doar o simpla plimbare în parc, fiecare cadou sau fiecare cina romantică.
  Vorbeşti cu prietenii tai, cu prietenii ei, cu toată lumea, cauţi acel lucru care sa îi arate cât de mult îți pasa de ea, cât este de importantă pentru tine, cat este ea de pe primul loc, sau aproape de el, depinde.

  Ei bine, trec anii, tu (voi) îți/va atingeţi scopul, ea devine prietena/soția ta, totul este acum așa cum ai visat. Ea știe ca o iubeşti, tu o iubeşti ca un nebun. O știu si prietenii tai, si prietenii ei, o știe o lume întreaga. Doar ca, încă nu i-ai spus-o. Si asta da, este o problema. Trebuie sa o spui. De ce? Nu știu, pentru ca așa trebuie. Gesturile alea mici, faptele, pregătirile tale ca totul sa fie perfect, deja nu mai sunt de ajuns, nu-i mai demonstrează ei nimic. Acum trebuie sa i-o spui. Si sincer, nu ar fi nimic prea greu doar ca presiunea asta te blocheaza psihic si te întrebi "de ce"? De ce trebuie sa fac asta? Pentru ca așa fac toți, pentru ca asta vrea ea sa audă? De ce nu mai este ca înainte? Doar ea știe ca o iubeşti, nu?
  
  Si lupta asta, neînţelegerea asta face ca, cuvintele astea sa fie așa de grele. Așa de emoţionant încât roşeşti de fiecare data când te gândește sa i le spui. Îți transpira mîinile, ți se pune un nod în gât, gura ți se usucă. Este chiar mai rău decât ziua când te-a prezentat tatălui ei. O dihanie de om....care chiar credeai ca o sa te mănânce a doua zi la micul dejun. Oribil!

  Si te lupti singur cu toată presiunea asta, cu ea, cu prietenii ei, cu prietenii tai. Toți îți dau sfaturi, toți te bombardeaza cu informații despre cum ar trebui sa faci sa i-o spui. 

  Si intr-o zi nu mai rezisti. Cu nervii întinşi la maxim te duci la ea. Îți desenzi pe fata ultimul zambetul tau care stii ca-i place si apari acolo în fata ei, o stragi nervos de mană, o săruti si-i spui, jumătate bucuros, jumătate mort de frica:
-"Te iubesc!"
  Lumea se opreste odata cu tine, inima asculta, respiraţia a încetat sa mai sufle, ceasul s-a oprit din ticăit, natura tine un moment de reculegere, nimic nu mai mișcă în jurul vostru. Ea, zambește si tu îi răspunzi cu un zambet mecanic. Se uita la tine si vezi cum buzele ei se dezlipesc într-un gest perfect de simplu si formează un cuvânt, pe care nu l-ai așteptat dar pe care îl primește cu braţele deschise, de parcă ți-ar putea uda gura seacă de spaimă celor întâmplate. Si în clipa aia simți, chiar simți ca te doare inima, dar te doare frumos în timp ce ea îți spune:
-"Si eu!"
  Apoi natura, inima, ceasul, ploaia, respiratia, toate se grăbesc sa recupereze timpul pierdut si ești copleșit pentru câteva secunde de cele întâmplate. Ai nevoie sa te așezi un pic si sa o privești o viața acolo în momentul ăla. 
  Apoi mergi acasă, prosteşti cu familia, prietenii, si îți dai seama ca....ca ea nu ți-a spus nimic. Adică da, a spus ca "si ea" dar doar atât. Nu ți-a spus literal "Te iubesc bă bolovane!" așa cum ai fi vrut tu sa se întâmple.

  Si toată povara de dintainte ca tu sa îi spui ca o iubeşti revine înapoi în sufletul tău. Întrebările, stresul răspunsurile, grija, prietenii tai, prietenii ei, toate! fac un bulgare atâta de mare din aceste doua cuvinte "si eu" incat dacă nu o sa fii atent într-o zi or sa va strivească pe amândoi sub greutatea tonelor de gânduri si fapte si concluzii gresite. Totul se complică pe zi ce trece si acest "si eu" te face sa te îndeoiesti de dragostea ei. Pana când într-o zi decizi sa repeti gestul. Buzele tale se deschid palide si tremurande:
"-Te iubesc!"
  Ea îți surade ca de fiecare data curată si goală de orice păcat. Se uita în sufletul tău prin cei doi ochii mari deschizi care așteaptă, si-ți spune:
-"Si eu te iubesc ma!"
  Si din ziua aceea îți este drag sa i-o spui de fiecare data, sa rămai gol de sentiment în fata ei si sa îi slujești fiinta prin sacrificarea celor doua cuvinte "si eu" si purificarea unui "te iubesc" universal al fiintei tale:
"Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!"
Atât de simplu încât este așa de complicat sa le explic celorlalti cum si cat si de ce.

miercuri, mai 29

Mie frica de tine

  In ultimul timp tot ce aud pe aici, in presa sau pe paginile de socializare, sunt chestii de genul "bărbaților le este frica de căsătorit" sau "bărbaţii nu mai știu sa curteze o fata", "bărbaţii fug de compromis" si tot felul de gesturi care deseori mă face sa mă revoltă împotriva omenirii.
  
  Nu mai suport ipocrizia asta în care toți știm totul despre ceilalți, si în toate cele de vină nu suntem niciodată noi. Si nici mama, nici tata, nici societatea asta (feminină de multe ori)  în care trăim.
  Sunt băiat dar nu pentru asta apar băieți. Consider ca fiecare individ își are povestea lui ascunsă. Fiecare băiat/bărbat din ăsta din poveștile astea,  înainte de a deveni ceea ce este, a trecut prin niște mașinații care l-au transformat în "soldatul universal" al secolului XXI. Mult testosteron si prea puţină inima. Dar dacă asta se cere? Dacă asta se caută? Atunci asta o sa le dăm. Si asta-i doar începutul.

  Am o mulțime de amici, cunoștințe, prietenii si am observat ca toți am devenit cea ce suntem în urma altor relații care ne-au luat totul în schimb oferindu-ne nimic (constructiv sa zicem).
  
  Știu ca de multe ori pare de necrezut dar tipul ăla așa nesuferit pe care îl vezi tu a avut o inima nu de mult, doar ca a venit o zi în care El i-a împachetat-o iar Ea plecat fără a mai sta pe gînduri măcar o secundă. A luat cu ea inima lui si mult mai mult decât a adus pentru ca i se cuvenea. El i-o oferise.
  I-a luat inima, a tăiat-o în bucati si s-a bucurat împărțind-o cu prietenele ei, o farfurie de chipsuri si cîteva mojitos:

  "S-a pus acolo în genunchii în fata mea, poate ca a si plâns chiar, nu mai ştiu, tot încercând sa sa mă convingă sa nu plec. Si-a scos inima si a pus-o înaintea mea, mai transparent ca niciodată. L-am făcut sa verse tot, si l-am lăsat cel mai vulnerabil de pe pămînt, acolo, în secunda aia. M-am întors si am plecat încet, încat sa simtă cum mă rup de el. Ştiam de la început ca asta o sa fac dar mi-a plăcut sa-l vad ingenunchiat în fata mea".

   Știm prea bine ca toți vor nega declarația de război făcută, atât noi cât si voi. Nu-i nimic adevărat, bă din contra, sigur cineva o sa susțină ca a fost chiar invers, dar mie îmi place sa spun povestea din punctul asta de vedere. Nu neg ca ar exista alte povesti asemănătoare cu a mea, dar susțin veridicitatea acesteia.

  "Ea, s-a uitat la el acolo ingenunchiat si poate ca i-a spus chiar ceva, poate i-a spus ca ea "cel mai sfânta sintagma" nu este pentru el, ca ar merita pe altcineva "mai bun" sau chiar nu știu sigur, dar îmi închipui ca a venit cu ceva de genul.
  Ea a plecat, nici măcar nu s-a uitat înapoi sa îi vadă ultima tanguire a sufletului, sa îi simtă strigătul lăuntric care fără glas se întâmpla în el. Pentru ultima data poate." 

  Ai fi vrut sa îți vomiti plămînii de durere, așa de tare te durea, așa de tare te durea strigătul tău nespus în spatele ei. Si încă îți mai răspunzi în cap de fiecare data când întâlneasti pe cineva nou, îi auzi ecoul acolo în urma pașilor ei care tocmai pleacă:

"Hey! Chiar nu ai auzit ce tocmai ți-am spus! Chiar merit asta? Tu chiar m-ai iubit vreodată?"

   A plecat si tot ce i-a lăsat a fost un biletel scris în suflet: "Niciodată nu vei fi suficient de bun pentru nimeni orice ai face, pentru ca niciodată nu m-ai iubit asa cum as fi vrut eu. Niciodată nu ai făcut nimic pentru mine, pentru relatia noastra. Niciodată nimeni nu o sa te iubească. Pentru ca ești al meu" 

   Așa ca acum, de fiecare data când ajungi sa stai în picioare înainte altcuiva, ți se derulează în fata ochilor sfârșitul....tu, ingenichiat în fata pașilor ei pustii. Si cum inima ta a rămas acolo, la ea...nu îți rămâne de făcut un singur lucru...sa fi rece, fără suflet si sa te gândește doar la tine. Ești singurul care merita dragostea ta. Ea...va pleca mâine, tu...vei rămâne veșnic cu tine. 

Iubirea te face slab.


sâmbătă, mai 25

Cocosul fermecat - Anectoda

   Era pe vremea cînd eu locuiam cu familia mea în unul din cartierele din sudul Madridului, cam la 20-25 de minute de centru. Era o zona în general liniştita, cu oamenii bătrînii, si foarte puţinii străinii în vremea aceea. Avea si o secţie de poliţie destul de mare în apropiere, deci era o zona buna si calmă la ora la care se întîmpla ceea ce va voi povesti.

O duminica oarecare. Undeva în jur de ora 5 dimineata.

  Pe atunci, o data pe luna, venea la noi cumnatul unchiului meu, si aducea cu el fel de fel de cutii cu fel de fel de bunurii pentru romanii care locuiau acolo trimise de rudele rămase acasă. Stătea un weekend apoi pleca înapoi în România cu alte pachete adunate de data aceasta de la cei de aici pentru cei de acolo.
  
  Ei bine, în unul din weekendurile acelea si mai precis într-o duminica, cam pe cînd ziua nu are încă ora iar noaptea nu a plecat de tot la culcare, se întîmpla ca, cumnatul unchiului meu sa se afle la noi in Madrid. Nu mai îmi aduc aminte cînd ajusense acolo, sau cînd am urcat pachetele în casa, probalib ca noaptea de sîmbăta fusese destul de aglomerată pentru mine cum erau de obicei toate nopţile de sîmbăta. Asa dar, zaceam răsturnat comod pe patul meu, în camera mea, probabil visand la ceva umed si bun (supa de legume) cînd am auzit un sunet....ciudat si totodată neclar. 
   
   Nu mi-am dat seama din prima ce este nici de unde vine sau ce ar putea provoca sunetul ăla. Probabil acolo în vis, era vr-un instrument, sau cineva care scotea sunetul acela, doar ca nu eram capabil sa-l vad. Sunetul se repeta pentru a doua oară, pentru a treia si continua sa se repete încă de cîteva ori. Îmi dau seama ca sunetul nu avea ce căuta în visul meu....dar în acelaşi timp era la fel de imposibil sa fie real. IMPOSIBIL! nu in Madrid.
  
  Deschid ochii....si de data asta îl aud clar: "cucucriguuuuuu". Nu îmi dădeam seama dacă continuam cumva sa visez sau eram treaz, asa ca sar repede din pat direct în picioare. Acum eram treaz si în casa, linişte de mormînt. Mă uit la ceas, era ora 5 si ceva. "Nu, este imposibil! Probabil aseară am mîncat ceva care nu mi-a făcut prea bine" îmi zic si mă pun înapoi pe pat. 

  Cînd, aud iarăşi sunetul "cucuriguuuu". Acum era real ,real ca apa la chiuvetă. Sar ca ars din pat, deschid brusc usa si ies grămada în hol. Linişte. În fata mea zăceau tăcute o grămada de cutii, aşezate una peste alta....nici urma de cocoş....Îmi promit sa am culc mai devreme sîmbăta următoare si sa nu mai mănînc tîrziu, pun totul pe seama oboselii si dau sa mă întorc în pat cînd aud iarăşi "cucuriguuuu". Mă răsucesc pe călcaie poate îl prind cu privirea pe făptas dar nimic. Mă uit la cutii, si nu realizam care-i faza....doar nu....
  
  Mă reped spre prima cutie, o desfac...gainii, a doua, gainii, a treia....si mai multe gainii, gainii peste tot....desfac si mai multe cutii pană cînd într-un tîrziu în una din ele un cocos din ala pechinez tocmai se înfoia sa îmi dea "Buna Dimineaţa!" din toţi plămînii lui aia mici. 
  
  Nu îmi venea sa-mi cred ochilor. Cînd mi-a venit o idee care ma linişti imediat: măcar eu l-am găsit, da vecinii mei încă îl mai caută. La o asa imagine de ansamblu a venicilor mei bajbacaind orbi de somn după un cocos imaginar am putut sa merg si sa ma culc liniştit la loc urîndule vecinilor mei Noapte Buna!  


După o idee de: Adrian Călin, cel care s-a trezit într-o dimineaţă cu imaginea asta în fata hotelului RIN din Bucuresti unde locuieşte. Click Aici pentru imagine.

vineri, mai 24

Trust fall fail

you Think too much
  Ca fata visurilor noastre are un efect tîmpit asupra fiecăruia se știe. Ca te face sa spui lucruri pe care nu credeaţi ca o sa le spui vreodata, si asta. Ca te face mai frumos, mai destept...mai orice vrei tu....se poate presupune, dar ca îţi da superputeri, știai? Ei bine este adevărat. 
  Nu ti s-a întâmplat sa vrei sa faci ceva extrem cînd ea este prin preajmă chiar dacă nu ai mai făcut asta niciodată? Nici măcar nu ai încercat, nici măcar nu ai visat ca ai putea sa încerci sa faci lucrul ăla?
  Imagineaza-ti o seara de vară, un parc, tu acolo cu toți prietenii tai, Ea si cu prietenele ei, afara senin, vîntul care îţi răvăşeşte freza si gandurile cu ea iar  totul este asa de plăcut. Miroase a iarba proaspătă si un sentiment straniu pluteşte în aer. Dintr-o data, unu din prietenii tai zice fraza aia care încă nu a luat Oscarul deşi ar fi trebuit:
   -"N-ai curaj...."
  Nici nu mai contează ce urmează după, oricum tu deja nu mai auzi iar creierul tău deja a selectat răspunsul:
   -"Cine mă eu? Puff!"
  Tu, rămâi uimit si te întrebi pe tine în mintea ta acolo:
   -"Helloooouu! Bai auzi, noi sigur putem sa facem asta?"
   -"Taci mă că stiu ce fac. Ai încredere în mine, Superman te fac. Superman." îţi răspunde cineva de acolo din´nauntru tău, pe numele ei scurt SuperÎncrederea de Sine.

  Ridici sprîncene si te lași purtat de val...si de drogurile care abundă în capul tău, efecte psihoanalgezice provocate de prezenta Ei. Și nu contează, că este un triplu salt mortal, flicul pe spate, să înoti gol într-un acvariu plin de rechinii, bungee-jumping într-un vulcan activ sau s-o înjuri pe mama lui Chuck Norris, nu conteaza, astăzi, tu....eşti pregătit.
   Eşti asa de pregătit încât culmea este ca toate lumea te vede pregătit si pană nu eşti deja trecut cu mult peste jumătatea provocari acolo unde nu mai este cale de intoarcere, nu eşti conștient ca o sa îţi iei cea mai mare lovitură din cariera, acolo de fata cu toți prietenii tai si cu ea, fata visurilor tale.
   Și cînd ajungi acolo agățat parca ireal undeva la jumatatea ridicolului, plutind între realizare si nimic, auzi o voce în interiorul tău, șoptind parca doar pentru sine. Trei litere în cea mai groaznică exclamaţie ever:
   -"Ups!"
  Si de acolo simti cum ți se inmoaie genunchi, bratele apoi ti se taie filmul. (Poate) te trezeşti în drum spre spital, (poate) pe masa de operație sau (poate) dupa săptămânii de coma, (poate) te uiti în jur si nu iti dai seama ce se întâmpla. Iei o gura mare de aer si tipi acolo in tine:
   -"Hey! Este cineva aici? Ce s-a întâmplat?
Și îți răspunde o voce, singura voce capabilă să îți spună ce s-a întâmplat, vocea lui Superman, a mamei lu Chuck Norris si a SuperIncrederi de sine, toate la un loc:
   -"Mama frate, ai fost grozav. Dacă te-ai fi văzut cum ai leșinat cînd ai dat cu capul de piatra aia, să vezi cum săreau șiroaiele de sânge din tine, a fost awesome! AWESOME! Am salvat totul pentru tine în HD poate vrei sa vezi.....




                                            Trust Fall Fail - sau "N-ai curaj sa..."


                                                                                                                                 (to be continued)

joi, mai 23

Bob cu bob

          "Ce fapte o sa iau cu mine/ Spre a le trece peste pod?"
              

  Gasită undeva prin colturile prafuite ale une-i pagini de facebook pe care o facusem mai de mult cu niste prietenii (si de care s-a cam ales praful acum) m-am gandit sa public aceasta poezie acum, si sa nu mai astept iarasi luna noiembrie-decembrie pentru a face recesamant la ce s-a intamplat si promisiunii pentru ce o sa vina. 
  Reseteaza-ti promisiunile, revisuie-ti realizarile.


Bob cu bob


Cu o desagă plină-n spate 
S'apropie pe drum de rod
Un suflet plin de ostenire
Se aşează frînt, lînga un pod.

-"Ah! Inc'un an de trudă numai,
si am desaga plină ochi
Ce fapte o sa iau cu mine
Spre a le trece peste pod?"

E sufletul meu cel ce'asteapta
Socotind fapte, bob cu bob 
Si va opri doar ce e bine
Sa-mi amintesc din anul tot.

-"Hei! suflete ce faci popasuri
Spre-a socoti ce ai în sac,
Pot ca sa vin si eu cu tine?"
I's-adresează un Gând pribeag...

-"Am gânduri peste gânduri pline...
Ce zac aici, la fund, ca zaț!
Căci într-un an, fără o luna
Aţi stat de bârfă pe un sanț"

-"Ai tu dreptate suflet doamne!"
Intră acum si Vorba-n joc
-"Tu! vrei sa treci!...dar an întruna
de mine n-ai avut nici timp, nici loc"

-"Te vad ca vrei sa pleci,
...încotro Minte hoaţă?
tu nici nu bănuieşti, ce´am pregătit,
Te voi închide;...Negreşit!
...într-o cămară ascunsă,
vei găsi sfîrşit."

"Căci azi la capăt de ocol,
Socoți ca putem fii colegi,
Cînd tu de fapt vrei sa mă legi
Și sa rămân pustiu aici pentru veci."

-"Iar tu! 
...căci te-am lăsat acum la urăm;
Un an întreg ai fost plină de ură,
Ai fost si eşti o Inima nedreaptă
Nu ai iubit, stîrnit-ai numai ceartă"


miercuri, mai 22

Cave'sman

 Sunt o moara fermecată. Pardon, nu sunt o moara fermecată, sunt o moara fărmata. Vorbesc si vorbesc si vorbesc si vorbesc încât sunt capabil sa pun la încercare orice răbdare. Părinții, prietenii, frați, toți mi-au spus-o  (Ba esti o moara fărmată!), iar din cînd în cînd cineva care nu mă cunoaște de ajuns mă întreabă:
-"Mă da tu nu termini niciodată?",
  
  Ei bine, termin. Din cînd în cînd ajung într-o stare din aceea cînd îţi place sa umbli pe sub pământ si sa nu fii deranjat de nimenii si nimic. Cînd ştii tu ca nu eşti bine cu tine insuti, ca ti s-a umplut găleata cu răhătuți, cînd nu ti-am mers rău dar nici ca altădată de bine. Atunci încep să caut butonul ăla de restart, si din cauza erorilor de sistem, a supra încărcării reţelei, ajungi sa uiti ce căutai....si începi sa te vaiti. Ca nu-l gasesti, ca nu ti-e bine, ca nu stii unde esti, ca nu stii ce sa faci...Și ca să tac, mai bine prefer sa mă închid bine undeva departe încât sa nu mă intereseze decat daca am aer. Atat.
  
  Te tolanesti in ascunzatoarea ta si nu vezi necesar sa vorbeşti cu nimeni pentru că ştii ca ei or sa te compătimeasca, tu o sa îţi verși găleata aia plină de răhătuți acolo în poala gandurilor lor si o sa îl iei pe fiecare în parte la mirosit; la dezmierdat. Ei or sa înceapă sa îţi dea soluții de rezolvare, scheme, ecuații.....nu înțeleg ca nu ai nevoie de asa ceva, că ştii ce trebui sa faci doar ca acum ai chef sa te vaieți. Sa-ti lingi fiecare rană, dar cu martori....sa faci pe victimizatul....așa că înainte ca toţi sa se sature de tine și de găleata ta urât mirositoarea, mai bine prefer sa-mi sap un culcuș adânc în peştera singurătăți mele si sa stau acolo cat am eu nevoie. 
  Sa mă vaiet mie. Vântul sa-mi ducă vorba iar întunericul sa o ascundă. Liniștea sa mă asculte iar ziua sa-mi deschidă gura. Îmi place perioada asta....doar ca atunci apar altul care-mi zic:
-"Ce faci frate nu mai zici nimic, ai murit?"

  Asta pe ca procesul de pesterizare durează. Durează cât am eu nevoie, o lună, poate că doua, poate chiar mai mult. Recordul de peșteră este undeva la 6 luni. Si nu ca as fi ținut eu socoteala, nu! Așa am aflat de la un martor care a stat se pare 6 luni la gura peșteri si m-a așteptat să ies. 

  Fratele meu mi-a spus asta o data cînd discutam noi de ale noastre neînțelegeri. Mi-a spus așa:
-"Tu vorbești care după ce te-ai despărțit atunci de...și te-ai certat cu...nu ai mai ieșit din camera ta 6 luni si ascultai toată ziua "apologiaiz"!?

Deci dacă tac, nu-s mort si dacă vorbesc nu's spart, sunt doar eu. Get us to it!


marți, mai 21

STIRE SOC, Constantin este liber

  Autoritatile italiene au anuntat ca barbatul care si-a omorat fiul in urma cu cateva saptamanii, a fost prins. El a fost dus in arestul politiei din Roma dar a fost eliberat la scurt timp, cautiunea fiind platita de familia acestuia.
  Recent intors acasa barbatul a recidivat psihic iar in urma unui atac de furie si-a omorat si sotie, mama vitrega a baiatului. In urma faptelor sale dar beneficiind de un sprijin economic consistent barbatul va fi judecat in stare de libertate.

  Barbatul a declarat pentru postul de televiziune italian Rai Uno ca a comis fapta in urma unor scrisori anonime in care se specifica faptul ca baiatul s-ar fi culcat cu sotia sa, actuala mama vitrega a copilului. Rapus de cosmarul unei astfel de imagini, barbatul a cedat psihic si a comis cu sange rece dubla crima.

  Vecinii spun ca este un om bun, aflat la a doua casatorie, tatal a inca cinci copii, trei baietei si doua fetite. "Este un crestin impatimit, merge regulat la biserica, isi sustine comunitatea din care face parte atat economic cat si  fizic, ajutand la constructia si intretinerea a numeroase locase de cult in localitatea unde rezide si in imprejurimi" a declarat o rudele apropiate ale barbatului.

  Mama barbatului, Elena, o femeie in varsta de 80 de ani care provine dintr-o familie instarita din Roma a trebui sa isi intrerupa vacanta pe malurile insorite ale Mari Rosii, unde se retrasese pentru meditatie si pentru a vizita relicvele crestine din orasul Sfant. Gurile rele spun insa ca a mers acolo pentru a se ruga si a implora iertarea si indurare divina pentru faptele savarsite de fiului ei iar la intoarcere ar fi adus cu ea un obiect de o valoare incomensurabila pentru comunitatea din care face parte, cu ajutorul caruia a putut rascumpara libertatea pentru fiul ei.

  O persoana  ascunsa in spatele anonimatului a declarat ca barbatul, un om cu putere in cercurile inalte de la Roma ar fi acuzat de delapidare a unor sume uriase de bani din fondurile publice pe care i-a deturnat pentru a fi folositi in constructia a numeroase biserici si lacasuri de inchinare pe tot intinsul tari.

  Reactia biserici nu s-a lasat asteptata, iar astazi la praz intr-o conferinta de presa, purtatorul de cuvant al Biserici a declarat ca barbat a fost absolvit de orice vina iar toate pacatele lui au fost iertate deja de Dumnezeu, "de acum si pana la Adam si Eva" asa suna declaratia facuta public in fata milioanelor de oamenii.
  Ba mai mult, Biserica il va ridica la rangul de Sfant, considerand ca fapta lui a fost o pedeapsa trimisa de Cel de Sus peste cei doi, care isi traiau viata in preacurvie fiind calcatori ai legi lui Dumnezeu si deci pacatosi.

  In localitatea unde locuieste barbatul s-a iscat o mare agitatie iar multimea au luat cu asalt Piata Sfatului. Multi dintre ei au declarat ca au venit acolo pentru a sarbatori victoria "binelui" asupra "raului" si ca sunt mandri de vecinul si prietenul lor si il vor asteapta acolo pentru a ciocni un pahar cu El si pentru a sarbatori impreuna. Asa zis-a Sarbatoare s-a extins cu repeziciune si in localitatile vecine, lumea iesind in strada in numar foarte mare. 
  Magazinele din zona au fost luate cu asalt de multimea venita la Marea Sarbatoare multe dintre ele au fost devastate de fluxul mare de suflete participante la eveniment si nu au putut face fata unei asa mari cereri. Incasarile au fost uriase si castigurile pe masura pentru cei care au stiut sa prevada urmarile unei atiunii de o asemenea anvergura.

  Totusi, marea majoritatea a celor prezenti ale caror declaratii au fost preluate de un post de televiziune local au spus ca nu stiu pentru ce se afla acolo, nu il cunosc pe Constantin sau pe mama lui Elena, nu au habar de atrocitatile savarsite de barbat si mai rau decat atat, nu ii intereseaza istoria lui.

-"Sunt aici ca sa petrec cu prietenii mei, sa ma simt bine si sa ma distrez" a declarat unul dintre participantii din Piata Sfatului unde inca se mai aduca lume si de unde se aud si la aceasta ora scandari cu numele barbatului:



-"Constantin, Constantin..." 


Constantin si Elena - Lectia de istorie

  Astăzi este ziua de nume a tatălui meu. Constantin (si Elena bunica mea) si multă lume îl suna sa-l felicite. El nu este genul care tine sărbătorile, cu atît mai puţin zilele de nume. Si astăzi cum stăteam noi la rand sa îl felicităm, tata ne arunca o întrebare, simplă la prima vedere:
-"Cine a fost Constantin si Elena?"

Răspunsul era logic: -"Un Împărat!"


-"Si Elena?"
Logic din nou: "-Nevasta lu´ Constantin..." 

 Ştie totusi cineva cine era Elena? Si ştie cineva pentru ce au fost considerati sfinti?


Graffiti - (Sens curent) Inscripții zgâriate pe pereți


GRAFFÍTI s.n.pl. (Arheol.) Inscripții, desene de pe monumentele antice. ♦ (Curent) Inscripții zgâriate pe pereți. [Sg. graffito. / < fr.graffiti]. 

 Asa este trecut în DEXInscripții zgâriate pe pereți. În schimb în limba spaniolă (mai precis, spun chiar cei de la RAE un fel de DEX d´al nostru dar mai smecher) apare ca "un semn, desen, sau litere ciudate realizate pe un perete sau o suprafaţa plană cu un spray. În engleza, este un pic mai complex dar se referă tot la un desen sau la ceva scris, făcut într-un loc public si încă cîteva rînduri de istoria al graffitiului.




Tragem linie si facem o comparatie între graffitiurile de la ei si cele de la noi, ajungem la aceeaşi concluzie din DEX. Adică la ei, de exemplu la englezi, graffitiurile conţin cate ceva din esenta lor, cum ar fi cuvintele "LOVE" sau "YOU". Sau amîndouă. 
EX:




Graffitiurile spaniolilor se rezumă în mare parte la cuvîntul lor pe care îl știm cu toții deoarece suntem o tară crescuţi din telenovele si seminţe de floarea soarelui: "Te Quiero". 
EX:



Francezi; cine citeşte aici probabil ca acum deja este gata sa pună pariu ca a ghicit ce cuvinte se folosesc în graffitiurile din Franţa (sau in postul meu). Este ceva legat de fraza aia neterminată  "Je t´aime". 
Ei bine (si rad în sinea mea cînd spun asta) NU!
EX:




Ei si iată unde vroiam sa ajung. La Romanii. Cînd vine vorba de noi romanii, avem o paletă variată/colorata de cuvinte, dintre care am ales cîteva asa la azar, sa zicem:  "sugi", "măta", "m*ie" iar dacă acestea nu sunt de ajuns putem oricînd sa împrumutăm de la englezi ce nu au folosit ei, de exemplu celebrul "fuck" si-l combinăm delicat cu apelativul "you". Subtil!

  Ca sa mă explic mai bine mai jos avem o reclamă la vopsea. Făcută în România normal. Reclama? NU, vopseaua. 
Ei bine, ia ghiciţi ce are Vitali mica? 




Pentru cei care nu au ghicit, va dau un indiciu, e aia de faci pipi cu ea dacă eşti bărbat.
Si dacă nu eşti? Poţi si dacă nu eşti, dar mai greu.

luni, mai 20

Copacul laudat

 Un Împărat avea patru copii. El a vrut să-i înveţe a nu judeca lucrurile prea repede. Asa ca i-a trimis pe rînd sa observe un copac, departe, departe foarte departe de împărăţia sa. Cel mai mare a plecat primul si a ajuns la copac în timpul iernii. Al doilea copil a plecatla scurt timp dupa fratelui sau mai mare si a ajuns la copac primăvara. Cînd a venit rîndul si celui de-al treilea fecior, deja venise vara. Cel mai mic dintre copii, a plecat ultimul sa vada copacul si ajuns acolo toamna. 



  Când toți s-au întors Împăratul s-a aşezat în grădină palatului sau, i-a chemat pe cei patru copii si i-a intrebat pe toti cum li s-a parut copacul. Cel mare care ajunsese primul acolo a spus că pomul era urât, îndoit și gol pentru ca e ajunsese la copac iarna si ca dupa parerea lui trebuia taiat pentru ca, calatoria lui a fost o pierdere de timp. Al doilea copil a spus ca de fapt copacul nu era chiar asa cum a povestit fratele sau, ba din contra cand el a ajuns acolo, copacul era plin de pietre prețioase și promisiuni de viață. Al treilea nu a fost de loc de acord. -"Pomul era plin de flori parfumate, și era frumos de primvit. A fost cel mai frumos copac pe care îl văzusem vreodată." Cel mai tânăr avea o părere total diferită de a fratilor lui pentru ca atunci cand a ajuns el pomul era încărcat cu fructe, plin de viață și de realizarari.
 Împăratul s-a ridicat de la masa si a explicat fiilor sai că toţi patru au dreptate. De fapt, fiecare din ei a putut observat doar cate un sezon din viata unui copac. Împăratul le-a spus: "-Nu judecaţi o persoană într-un "sezon" ci priviţi esența acelei persoane. Bucuria, dragoste, realizarile lui."

   La fel ca si în cazul copacului viața poate fi "măsurată" doar la sfârșit, atunci când toate anotimpurile sunt complete. Dacă renunţam atunci când e iarnă, pierde speranța care n-o daruieşte primăvara, frumuseţea verii si realizarile toamnei! 




 Morala: Nu judeca viaţa ta sau a celorlalti într-un sezon dificil. Tu nu stii ca poate ce este mai buna încă nu a venit.


dupa o postare de Petronela Alecu

TEORIA MAGICIANULUI

  Când eram în clasa a 3ª... mi-aduc aminte c-a venit la noi la şcoală un magician, sau mă rog.. cum vreţi voi sa-l numiti, un nene care făcea trucuri si mintea lumea pe bani... de fapt n-am sa uit faptul ca eram atât de naivi, incat credeam orice rahat ne mintea, zicând în ignoranta noastra:
"- Moaaama frate, ai vazuuuut!!!"



  Cine nu stie "contra-trucu" ăla care ni-l ziceau aia batrânii!?:
 "-Dacă-ti pui o şoseta/fes/căciula/pălărie/izmene/samd PE DOS (adică întors invers) o sa vezi trucurile magicianului"................
......si tu dupaia.. când vedeai ca nu vezi nimic (cum cum se face trucu, etc...)... îţi aduceai aminte de mosu' ăla care ti-a zis sa faci asta... nu de-alta... doar ca te frecau rău între craci cusatura de la izmenele date pe dos..

  Ei bine, dragi cititori... (si sa nu mă încumet sa va numesc "followers", pentru ca deja sar mult calu'), Am vrut să vă introduc un pic în lumea magiei cu aceasta anecdota, așa că am decis în seara asta sa va expun o forma de a vede... treaba asta atat de dificilă si migaloasa, care este...



"CUM SA-TI CASTIGI PRADA" (Evident, "CUM SO' SI FACI SA DUREZE FIIND PRADA TA")...

                                           TEORIA MAGICIANULUI

  Sa imaginăm.. dragul meu, ca tu eşti un mare magician care a ajuns proaspăt într-un sat nou...si ceri toate permisele necesare la primarie ca sa faci show-ul tău mediocru de magie la Caminul Cultural... Vorbesti cu primarul, îti da aprobarea... te pui sa împarti/lipesti/anunti spectacolul tău prin tot satul.
  Apoi spectatorii vad ce ai anunţat, si întrun fel cumva sa zic, ramân miraţi si surprinşi de ce o sa le prezinti în show-ul tău (tot mediocru). Cum este de mirare, spre surprinderea ta, spectatorii cumpăra biletele si intra în sală, se aşează pe scaun.. (si mai de mirare este ca nu au fost destule scaune asa ca au dat o fugă pâna la Scoala Generală si au adus bănci.. din alea cu 2 locuri, staţi voi)
  Bun... pâna aici totul este OK? Nu? Hai sa va fac un rezumat..

TU: Magicianu'
EA: Spectatorii
LOCUL UNDE SE ÎNTAMPLA TOTUL: Caminul Cultural

...bun, revenim.. si revenim cu o atenţie foarte mare.. căci aici este unde noi, Magicienii o cacam mai mereu... cu Spectatorii.   Avem o cale de a ieşi învingatori iar, cum sa nu... una de a eşua/da greş/da-o în bară/da cu bâta-n balta ....

  CALEA BUNA: De obicei.. bunii Magicieni încep cu un truc mai simplu, scoate din pălărie un iepure, ba un porumbel, face trucu' ăla cu inelele care intra unu-n altu', dupa aceea trece la un nivel mai înalt, face altceva mai sa-ti pice fata, îsi schimba imbracamintea intr-o secunda in spatele unei perdele, face sa pluteasca o femeie, o baga intr-o cutie si dispare... si ultimu truc.. o baga întro cutie, si o taie cu un fierastrau in doua bucati... si toti spectatori zic... "WOOOOOOW!!!" (femeia treieste, doar e un truc)

 CALEA REA: Ca un Magician prost si de o mediocra calitate, ce faci... începi cu inelele? începi cu iepurasu'? ... nu domne... începi cu fierastrau... tai femeia in doua.... si toata lumea ...."WOOOOOOW!!!"... si după aia ce? scoti iepurele din pălărie?? scoti un porumbel, faci trucuri cu batiste... dacă faci aia, stii ce-o sa zica spectatorii??.... "BUUUUUUhhh"...

__________________________________________________________________________________
(nu-i nevoie sa va explic prea multe din cele întamplate mai sus...)

Morala:

Alege inteligent... fi un bun Iluzionist... intra bine în mintea Spectatorilor, fa-i sa-ti creada trucurile tale mediocre, si nu uita sa le lasi spectatorilor o buna impresie, caci cine stie, poate si mâine vor dorii sa dea pe la spectacolu' tau...

(by MadeofsteeL)