+18 Cum să (nu) iubești Franța

   Imaginează-ti: esti la volan si in fața ta cât vezi cu ochii pe pe cearșafuri alb-albastre stau intinși la soare norii. Nori din ăia moi in care ți-ai înfige dinți ca in carnea fragedă a unei adolescente. Si fiecare nor din ăla este o altă fată diferită. Atâtea femei toate intinse lasciv înaintea ta, toate pe albastrul ăla care iti răcorește creierul ca un curent de 12 volți. 

   Apoi, tot verdele ăla curat stă tolălnit pe dealurii ca o cămașă de noapte pe sânii provocatorii ai unei zeițe. In mijlocul dealului, exact la locul potrivit de parcă Dumnezeu l-ar fi pus acolo dinradins un copac răsare semeț ca un sfârc excitat de atâtea picăturii reci de ploaie. 

   Înghiți in sec, și simți plăcerea care bucură ochiul lacom al unui om pervers. Iti umezești buzele cu salivă și gândul te poartă la iarba cea verde, perfect cosită in orice loc ai privi in jurul tău. Atât de mică, atât de bine îngrijită, educată ca părul pubian al unei fetișcane ce merge regulat la salonul de cosmetică.

   Inchizi ochii si te gândești la picioarele ei desculțe alergând pe gazonul ăla verde și umed. Ufff, te simți așa de norocos pentru ca poti să iti imaginezi asta.

    Presărată cu istoria conacelor ce stau mărturie vremurilor trecute ca un zâmbet ascuns in colțul gurii, Franța te duce la climax atunci când își ridică poalele și îți arată - ți se dă mare - cu Castelele sau Catedralele ei pline de glamur. Ca o provocare mistică de a descoperi in fiecare loc ascuns o nouă plăcere interzisă. 

   Poduri marii cu stâlpii de oțel sau de piatră ca o femeie asezată într-o poziție indecentă iti lasă mintea să zboare la tot atâtea râurii de orgasmice plăcerii. Curg repezii pe gleznele de piatră, zidite temeinic parcă din veșnicie ale fiecărui oraș de aici. 

   Broboane de sudoare se preling pe geamurile mașinii din norii plăcintii care mai devreme iti trezeau pofta de viață. Acum au acoperit cerul întreg de fâșii intunecoase pe unde adesea se indeasă soarele și inconjoară cu aura lui de lumină și măreție câte o catedrala sau un castel din vârful vreunui oraș cățărat pe cate vr-un deal aievea unor buze fierbinți infășurate puternic pe o erecție Effeliană.

Așa-i de bună Franța, pe pe****l meu vă jur.

 

Cuvinte cu "Re"

    Nu este vorba de Restaurant, sau Repetent, nici de Rezistent - nu vreau sa jucăm fazanul. Vreau să vorbim despre cuvântul ăla care te ține înapoi, care nu te lasă să te bucuri de viață si să mergi mai departe cu fruntea sus, cuvântul ăla care te intristează mai ales atunci când il stiu și alți, cuvântul cu Re care nu-ți folosește în viață (și nici măcar la fazan) este "regret".

    De fiecare data când incepi ceva nou, tu uiti in cutia cu regrete si incepi sa le "regreți" pe fiecare in parte. Te plângi (ție însuți) cât de fraier ai fost ca ai făcut "aia" sau "aialaltă" si ca din cauza asta stai cu frică ca nu cumva să se afle și sa strice tot lucrul asta nou în care esti băgat.

   Și știi de ce nu ti-au reușit multe in ultimul timp? Tocmai din cauza ca re-re-re(greți) atât de mult unele lucruri. Și minți încercând sa le ascunzi sub mormanul de rușine, unde le ții îngropate. Te urci cu picioarele pe ele sa le bătătoresti acolo daca s-ar putea. Apoi cand crezi ca totul este rezolvat, pentru ca asta numește tu rezolvare, cand începe să ți se coloreze ziua, reușești și tu să zambesti din nou, sa vezi ca a început sa iasă soarele si pe strada ta, atunci pac....

   (¿Pac ce? A da, am făcut o pauza de cafea și era sa uit idea.)

   Atunci pac apare. Apare cineva, o persoana sau un moment, un motiv orice care vine și infige o cruce mare în mormântul plin de regrete și iti distruge toată acoperirea. Zâmbet, soare, ziua, tot. Te face praf si te arată cu degetul pentru ca TU nu ai avut tupeu la momentul potrivit sa te ridici in picioare si sa spui pe nume fiecărui regret in parte. 

   Cum zicea Bănică (Ștefan Bănică Jr.)  "Frate, ăsta's eu". Cu bune cu rele, asta sunt. Sunt bun pentru ce ai tu nevoie - bine, nu sunt bun - tot bine. Ce rost are sa îmi pun spranțele în ceva clădit pe minciună apoi sa ma lamentez ca "Daca nu as fi făcut aia acum 10-15-20 de ani poate....."

    Nici un poate, nimenii nu-i perfect, toți avem "bube'n cap", - eu primul - si poate că la început iti vine greu să înghiți unele lucruri despre o persoana, sau iti faci o idee gresită, crezi că nu-i bun poate pentru postul pe care i-l propui, asta crezi tu si asta cred si eu căteodata. Iti clădești sanctuare unde iti santifici regretele, si le faci așa de marii si înfricosătoare încât tu devii așa de mic și nu te mai vezi din urma lor. "Cine nu a greșit să dea primul cu piatra" - nu? 

    Daca ai puterea sa lași un pic la o parte regretele, sa pui maneta în punctul  liber si să spui ce ai de spus "verde in față", poate că mâine nu va răsăsii soarele pe strada ta, nici nu vei avea un zâmbet larg pe fata, dar vei putea merge cu capul sus, fără să te uiti cu frică in urmă după "înfigătorii" de cruci. 

   Un vechii prieten spunea odată: "Cine mă vrea, mă vrea și așa." Nu regreta viata, nu o trăiești decât o singură dată, râzi de ce ai făcut, plângi daca este nevoie, dar nu o face zilnic, nici la fiecare 7 ani sau pe o dată anume. Transformă-ți "regretele" in "-grete". "Re"-utilizarea îți face rău, le face mai mari, mai grase, mai urâte. Ascultă ce-ti spun, regretele te strică ca om, renunță la a regret si rămai doar cu simpla greta, o să meargă, o să vezi. 

   Atât îți mai spun, pe tine te trag în spate regretele.

Despre "Domniile lor"

   Mi-a fost dat să întâlnesc fel de fel de oamenii pe unde am Umblat. Unii dintre ei adevărați domnii, ceilalți niște haimanale  care se dau mult mai señori decât cei de mai înainte.

   Oamenii care te desconsideră cu felul lor de a trăi viata la un higher level atât economic cât si social. Ți-o spun direct in față cât de domnii sunt dânșii și ce distinctă este purtarea lor față de a ta. Cum că ei au stat in cele mai luxoase hoteluri cand au mers in vacanță, au mâncat numai delicatese iar acasa la ei se gătesc numai alimente eco in vase eco de persoane eco. Îți cer să le vorbești cu Domnul Profesor sau apelative de genul.

   Acum să fiu sincer nici eu sunt nici cel mai educat, nici pretențios la locul unde mi se oferă să pun capul sau silos la mâncarea gătită ieftin. Și nu imi e rușine, eu stiu cine sunt, prietenii mei stiu cu cine au de a face iar ceilalți....de ceilalți nu mă interesează.

    Totuși omule, scuză-mă nu pot să tolerez când văd ca in loc de delicat ești plin de căcat pe pantofi, că in loc de sofisticat te ștergi pe unde apuci, ca hrana ta bio putrezește în frigider iar când nu ai ce mânca te bucuri să împărți cu mine un senviș de brânză ieftină și ardei de import impachetați in aluminiu madeînchina.

   Tocmai de aia nu vreau si nu suport sa cunosc astfel de oamenii. Pentru ca strâmbă din nas cand tu te îți pui masa. Pentru că atrag atenția că ești neatent sau dezordonat sau refuză măcar să bea apă după tine. Si totuși o dată ajunși in situația adecvata se dovedesc a fi împuțiți, fomiști, jegoși, nepoliticoși, increzuți fel de oamenii. 

   Un singur sfat, fereștete de omul care se crede cu standarde mult mai înalte decât ale tale. Nu iti va fi niciodată un bun prieten, nu te va respecta câtuși de puțin si va vorbi de tine cu prima ocazie și câtuși de mult. 

Marry cea cu vino'ncoace

   Am tot amânat subiectul asta de vre-o ceva vreme, așa că astăzi neavând alceva mai bun de făcut am sa scriu despre: femeia ("cum altfel" o să zică cineva. Știm noi cine) iar continuarea este - care îl are pe vino-'ncoace.

     Nu stiu câți sunteți de acord cu mine, dar, exista anumite persoane (și aici ma refer eu la cele de sex feminin) care nefiind frumoase totuși au o atracție irezistibilă care le deosebesc de restul femeilor.

    Nu mă refer la o femeie prea urâtă (deși cred ca poate exista același efect și la o femeie (mai) urâtă) mă la o femeie oarecare. Adică femeia care are un defect minor, in calea ei spre perfecțiune si care nu poate fi ascuns de machiaje sau alte șmecherii la care recurg atât de violent - femeile. 

   De exemplu femei care are nasul mare, sau gura mare, sau nu au sânii sau nu ai fund, sau au picioarele prea mari sau prea mici, strâmbe. Sau nu le stă părul, sau ai coșurl....nu coșurii nu. Chestii de genul. 

    Vreau să vă spun ca, chiar si așa sunt femei care au o atractie puternica pentru bărbați. Au ceva, ceva deosebit care te face sa iti placa de ea. Și mult. Iti este indiferent lucrurile alea mici, iar atitudinea ei, încrederea sau insecuritatea ei, felul ei de ați spună "Bună, ce mai faci?" te face sa o vezi ca pe cea mai aractivă femeie.

  Știu că undeva la origine poate a stat filmul "Marry cea cu vino-ncoace" (Cameron Diaz fiind Marry) dar credeți-mă, sentimentul este probat pe gașca mea de prietenii apropiații cu care am împărtășit aceasta teorie dealungul ultimilor ani. Așa ca am zis să vă spun si vouă. Dragi mei, iubiți mei (cum zice Piersic) este normal să iti placă de o femeie mai urâtă, sau hai să nu fiu măgar, este normal să îți placa de o femeie mai putin frumoasa si/sau cu un oarecare defect fizic. Și imi plac astfel de femei, nu sunt sigur care-i cauza, poate ca arată mai umane, mai originale, mai naturale, mai neopreocupate de cum arată ci de cum sunt ca persoane, mai neobsedate de perfecționismul vremurilor in care trăim, mai neplastificate, mai fără conservanți aș indrăzni să spun. Da, există prototipuri de femeie normală (adică cu errori) dar totuși irezistibil de atractivă.

   Și am un sfat si pentru voi, dragele mele, ne placeți mult nu vă mai obsedați de cum arătați, nu vă mai văruiți de fațadă doar, preocupați-vă de interior, pe afară sunteți frumoase încă prin definiția cuvântului "femeie". Încercații sa fii femeie naturală 69% măcar. Nu mai copia reclamele de la TV in dorința de a obseda cu frumusețea voastră. Dupa cum ai văzut (tot la tv) excesele de sare, zahăr sau grăsimii dăundează grav sănătății (si nu mă refer motamo la cuvinetele astea). 

   Actualizare: Am descoperit cum o femeie care il are pe "vino'ncoace" poate să il piardă. Vreți să știți? Pai uite 

o fată care îl are pe "vino'ncoace" îl pierde o dată ce devine femeia...altuia. Legal. Adică după ce se mărită. Din momentul in care a zis da, sau a dat cu pixul la primărie, GATA! s-a terminat. Începi să o vezi cu alți ochii. Dintr-o dată a pierdut toată vraja, nu-ti mai place, devine enervantă, înfumurată, ii apar coșuri pe față, toate alea alea. Incepi să o eviți, iti pierzi interesul si devine invizibilă. Și să știți că este probat 100%. Cum zic statisticile "4 din 5 bărbații au confirmat această ipoteză. Studiul a fost efectuat timp de 5 anii pe un grup restrâns de prietenii."  

   Așa că fetelor, aveți grijă: You have the power!

Poveste pentru viitor

-Știi, 

Avem un frate

 p'undeva

plecat în altă țară

Trecutau anii 

și-or mai trecea 

Pân' să-l mai văd 

Pragul cum trece.

Plecă de mult, plecă voios

plecă fără de urmă

Si a întors lumea pe dos

'l-plânge sărmana mumă

Eram la mama frați - noi trei

 cu ceva anii in urmă

Dar timpul ne-a chemat grăbit

Și ne-am scăzut din sumă.

La început plecata'm eu

ca fratele mai mare

Apoi încet, a venit el

Că frate nu mai are

Cand plecă el

eu am rămas

M-am întors eu

Ea - a plecat.

Eu am venit

Tu ai mai stat,

O lună doar

Și m-ai sunat:

"-Sunt la Arad"

Mi-ai spus râzănd

"-Ai grijă frate!"

"-Pe curând"

Și ai plecat

Parc' a fost ieri

Și azi e joi

Dar este joia de apoi.

Mă'ntorc acasă azi

în grabă

Să iau procură 

Pentr-o treabă.

Și nu e nimeni 

in odaie

Pe unde umbli

frățioare?

E tata singur 

in ograda

Privește timpul...

Ca p'o spadă.

Ce azi a fost

Nu a fost ieri,

Ce mâine e

pe nicăieri?

Ce mai faci tu?

Pe unde-oi fi?

Cum este viața?

Acasă când mai vii?

Privesc in gol

Spre viitor

E nor acolo

Si e gol.

Cum au trecut

tiptil, râzând

Toți anii noștri 

Rând pe rând (duși de vânt)

Si cum vorbim

cu orișicare

"-Mai am o soră"

"peste hotare."

Și unde's anii toți

În care

Stăteam acasă

fiecare.

Si n-am frați 

plecați în zare

Si-aveam famili, veri

Pe stradă era soare.

Unde-au plecat 

- tâmpiți de ciudă

După o viață

Ce abundă

Ș'am lăsat praf 

si fum de humă

Pe strada goală

Fără urmă.

Nu mai e nimenii

C'alte dați

Acuma sunt

Prin țării plecați

Și e pustie

 bătătura

Nu ai cui dai

Cu "săru'mâna"

Bunicu-i mort

De mult acuma

Bunica nu-i se vede

urma.

Nu esti nici tu

Nu e nici ea, 

Nici vr-un amic ascuns

P'aici pe undeva.

E viața ca un joc

De'a v-ați ascunselea

Si am fugit cu toți

De ne-am ascuns.

Departe spre Apus

Spre miazăzi

Spre sud

Eu unde să mai fug?

Aș mai rămâne o vreme

Să stau tăcut la poartă

S'ascult cuvinte vechi

Se joacă acum pe stradă

Sa aud din nou

cum râde tată

Să vad pe geam 

Grătarul gata.

Dar nu am timp de așteptare

La 12 și ceva 

Sunt așteptat la poarta 1

pentru îmbarcare.

O nouă arcă

   Era o luni oarecare. Îți sună telefonul. Te uiți să vezi cine sună și pe ecran apare cu litere mari GOD. Te uiți un pic comic un pic sperit la butonul verde si răspunzi. 

- "Alo, Da!"

- "Fiule sunt eu Dumnezeu. Te-am sunat pentru că am văzut că pamantul s-a umplut de rautate și m-am hotărât să distrug din nou lumea. Vreau sa-mi construiesti o Arca nouă, pentru ca Potopul va acoperi din nou tot pământul."

   Rămas mut si nemișcat asculți mai departe in telefon:

   -"...sa nu uiti ca trebuie să iei din fiecare specie cate un exemplar, mascul si femela și să le urci in corabie. Ai la dispozitie 6 luni de zile! Găsești mai multe indicatii în Biblie sau daca nu ai una, poti să cauți pe internet. Bagă în google "Arcă" sau "Noe" și o sa găsești tot ce ai nevoie."

   - "...și Fiule, fă te rog un cont de facebook ca sa îți pot urmării progrese si să îți dau share pentru o promovare mai puternică sau like când sunt de acord cum merg lucrurile. Adio Fiule, vorbim peste 6 luni." Și închide.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 

  Cele 6 luni trec și intr-una din zile cerul se umple cu norii negrii și amenințătorii, soarele o ia la fugă și se pitește după Jupiter iar telefonul sună din nou. Răspunzi. Este El:

- "Fiule este totul gata? Eu sunt pe cale sa încep Potopul."

   Înghiți în sec și pentru prima dată I te adresezi lui Dumnezeu:

  - "Iarta-ma Doamne, dar nu am reușit să construiesc Corabia. Am nevoie de mai mult timp Doamne. Lucrurile nu mai sunt ca inainte, vecinii m-au dat în judecată pentru că nu am autorizație de construcție, primăria m-a dat in judecată pentru că nu am respectat planurile de urbanism, pompierii m-au amendat pentru că nu am prevăzut lucrarea cu sisteme antiincendiu."

   "Apoi Doamne au venit cei de la Renel și au cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansata la apa. Eu le-am spus că nu intenționez să mut Arca pentru ca nu v-a fi nevoie, marea va fi cea care v-a veni la mine dar nu m-au crezut. M-au internat 6 săptămânii într-un spital de boli mintale pentru ca au zis ca sunt nebun."

   "Când am ieșit de acolo am mers să fac rost de lemn. Cei de la Ocolul Silvic nu mi-au permis să tai lemnul din pădurea mea pentru că trebuia sa plantez alți copacii in loc și nu avem timp. Degeaba le-am spus eu ca nu are rost, deoarece totul v-a fi acoperit de ape și se va alege praful de pădure si de Ocolul Silvic cu tot. M-au dat in judecată pentru amenințări și injurii și poliția m-a închis 30 de zile până s-au făcut cercetările necesare."

  

   "Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. 

Au spus că nu pot să țin animalel captive într-un spațiu arât de mic pentru că asta înseamnă cruzime asupra animalor. Într-o noapte mi-au dat foc la casă și am fost internat în spital timp de 3 săptămânii cu arsuri destul de serioase."

   "Apoi Ministerul Mediului, au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului."

  "Chiar acum am un proces in derulare cu Ministerul Muncii deoarce nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier. Blocul Sindical nu ma lasa sa fiu ajutat de proprii copii la constructie deoarece acestia nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce." 

   "In urma unui control cei de la Fisc mi-au confiscat toate proprietățile si mi-au blocat conturile, deoarece ei sustin ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie."

  "Poliția m-a amendat pentru că Arca nu are asigurare de răspundere civilă in caz de accident iar Regia Apele au făcut un proiect de lege care imi interzic să folosesc Corabia pe râurile si apele Române până nu plătesc o tață de poluare hotărâtă de ei, in functie de anul de fabricatie si produsele din care este construită Arca. M-au pus să dau o declație scrisă in acest sens iar când eu le-am spus că nu o sa fie nevoie pentru că România v-a fi toată acoperită de ape m-au acuzat de terorism și m-au închis alte 2 luni pentru mai multe cercetări."

  "Am primit o reclamție asupra numelui Arcei de la rudele îndepărtate ale lui Noe. Se pare că Arca nu poate purta acea nume deoarece aș încălcat cumva legea drepturilor de autor, așa că a trebui să fac un concurs pentru alegerea unu nou nume. In acest moment încă nu am stabilit când va avea loc alegerea unui nou nume deoarece aștept confirmarea de la Biroul Notarial.

  

  "Doamne iarta-ma dar am nevoie de mai mult timp. Îmi trebuie cel puțin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis, îmi pare rău Doamne."

   Dintr-o data cerul s-a lumina, norii marii si greii au dispărut într-o clipă, iar soarele a urcat stralucitor în mijlocul cerului.

- "Alo Doamne, ce se întâmplă nu o să mai fie potop Doamne? Nu mai vrei să distrugi lumea?" 

- "Nu Fiule, nu o voi mai distruge, se pare ca mi-a luat-o guvernul vostru înainte..."

   Acest material este un pamflet și trebuie tratat ca atate. L-am luat de pe o cunoscută pagină de bancuri (http://www.funkydonkey.ro) si am mai pus eu niște puncte, spații o poză...chestii de genul. Mulțumesc pentru înțelegere și sper ca nimenii să nu se simtă jignit in vr-un fel.