Zona mea de comfort este ermetic închisă. E cald aici și miroase a incredere. Zambetele tale nu pot pătrunde și mă simt in siguranță. Mă răsfat in zona mea de comfort pentru ca imi permite sa fiu cum vreau de rebel, de răutăcios si de neatent la farmecul tau. Este bine in zona mea de comfort. Aici eu pot să zâmbesc. Am pace in suflet si sângele imi curge cu linistit permițăndu-mi să fiu eu...așa cum tu poți să nu mă știi. Pot să glumesc cu tine, sa rad, să mă distrez si sa raman imun in continuare. Te rog nu atinge, nu încerca sa intri in zona mea de confort! Si mai rău, nu încerca sa ma scoti de aici, o sa ma lovesc atât destul de tare de drăgălășenia zambetelor tale și a privirilor incrucisate. Te rog, nu intra in zona mea de confort.
Sunt leneș cand vine vorba de a juca șah cu dragostea. Imi place să am acoperite toată mutătile, să mă gândesc la orice posibilitate cât de mică cu miros de victorie. Imi imaginez toate mutările mele. Lent! Enervant de lent. Aș vrea să încep să te iubesc mai repede.
Dar sunt in zona mea de confort si nu este prea plăcut să ies din ea. Cum scot un pic capul afară mă gândesc la ultima întâmplare neplăcută. La ultima dată cand am pierdut suflet pus in meciul vieți. Și încep să vad mutările tale. Sunt atâtea posibiltăti să fiu învins. Oare chiar merită riscul?
Sa faci o mutare si sa nu primești replica la care te așteptai te face să simți fior de infrângere. Iti cam tremură genunchii gândului pentru următoarea mutare. As fi preferat deja sa fi rămas in zona mea de confort. Era asa de bine, eram așa de fericit. Zâmbeam asa de rautacioa si indiferent!
Acum am dat zâmbetul meu la schimb pe zâmbetul tau larg. Mi-am pierdut capul așa de repede pentru a nu știu câta oară. Iar acum o să fie atât de rău, mai rău ca ultima data cand deja uitasei cum e sa te pui la masa asta. Iti pierzi cheful, încrederea si prietenii. Era așa de bine in zona mea de confort.
Ma faci sa ma simt ca o broască țestoasă intr-o probă de 1000 metri garduri. Vad ca nu am posibilitate să mai câștig si o sa fiu călcat in picioare prea repede. Poate că dacă m-ai fi lăsat sa zbor un pic mai mult aș fi putut fi o pasăre, as fi câștigat cursa, chiar daca ar fi avut ziduri in loc de garduri. Dar asta e acuma. Iar nu am ținut capul la cutie, iar mi-am găurit inima din nou.
Si da, stiu ca nu este vina ta ca esti asa o draguță dar nu pot da vina pe ai tăi. Așa că o să dau vina pe mine. Pe mine si pe deciziile mele de doi lei. Pe prea multele planuri de a fi învins mai târziu decat mai devreme. Pe carapacea care am format-o in jurul meu si care mă face asa invulnerabul in afara ei.
De câte ori trebuie să-mi mai desfac sufletul gol ca să obțin ce am refuzat de atâtea ori si ce nu am crezut ca o sa am nevoie. Nu eu! Dar iată-ma din nou la poartă cerșind dragoste cu dea'sila. Mulțumesc că nu m-ai servit. Mi-aș fi dat seama mai târziu ca nu aveam nevoie si aș fi fost așa de departe de zona mea de confort. Acum nu trebui decat să fac iute un pas înapoi, sa-mi zăvorăsc sufletul si sa-mi bandajez doar o rană mică pe vre-o artera intr-un oarecare ventricul nefolosit de mult - decat pentru a pompa sânge. E simplu. Zona mea de confort...esti tu. Si am crezut atât timp că sunt bine, cand nu eram. Acuma sunt bine, ma simt bine chiar daca am cateva zgâieturi simt ca trăiesc. Mai vreau!
Chiar daca ustura si doare mai vreau. A merita, in ciuda circumstantelor care nu mă favorizeză. Si ce dacă am pierdut, de fapt am câștigat experienta. Ma obișnuisem pre mult cu linistea din sufletul meu. Vreau următoarea provocare vă rog! Vreau să fii zona mea de confort de unde să nu mai vreau sa plec niciodată. O să te găsesc intr-o zi chiar daca vad ca te-ai ascuns bine. Sunt in cel mai bun moment al meu, am pierdut consecutiv dar e suficient să căștig o dată. M-am întors, si nu in zona mea de confort...de data asta nu am nevoie de platoșe. Fie ce-o fi, o sa ajung sa te vad zambind dimineața in zona noastră de confort de unde nu o sa mai vrei sa pleci; niciodată. Promit!
